Iorgu

Iorgu...mereu cu zambetul pe buze, pus pe sucareli si vesel. Asa o sa mi-l aduc aminte mereu. A plecat prea devreme, prea brusc si mult prea urat. Soferului ce l-a omorat, daca va ajunge vreodata sa citeasca aceste randuri, ii doresc sa simta ce simtim acum noi, prietenii si familia lui. Imi doresc sa realizeze inconstienta in care traieste si sa mearga sa se predea singur. ....zici ca vorbesc de un film. Un film prost ce a inceput de vineri si pare ca nu se termina. Gandurile care ne-au trecut prin cap au fost urate, rele si pline de ura. Dar oare merita? Merita! Si as vrea...cand merge pe strada, sa se gandeasca la crima pe care a comis-o. Sa plece capul si sa recunoasca. Sa ii fie rusine si sa se simta singur pe acest pamant.

Iorgu, ai grija de tine acolo sus! Nu te vom uita niciodata, copil frumos!