Lua

De ceva vreme imi place acasa mai mult decat inainte. Cu ajutorul unei mici fetite si a unor oameni care stiu sa ma faca sa rad, acasa suna din ce in ce mai bine. Aceasta fetita e prietena mea, sora mea, mama mea. De fiecare data cand ma gandesc la Busteni, ma gandesc la ea si la oamenii noi pe care i-am cunoscut prin ea. O cheama Lua si e dintr-o alta lume. Nu gandeste ca lumea de varsta ei, stie ce vrea de la viata, cum vrea si de ce. O admir si vreau sa fiu intr-o zi ca ea.
Mi-e dor de tine, Lua si de abia astept sa ne vedem acas, sa o ardem dubios si frumos :P sus, la noi "acasa".