Ready to ride

Vin catre Busteni. Ma gandesc ca daca tot e sambata si tot am zis ca incerc sa il sun pe Vio si sa vedem daca are timp si de mine. Il sun si stabilim sa ne vedem dimineata la 7 juma in statie. nu dorm prea bine si ma tot gandesc ca ar fi mai bine sa stau in banca mea ca poate ma bulesc acum inainte de tabara. Da' nu renunt. Ne intalnim in statie, vine maxi, ne urcam. Vio se cunoaste cu soferul. Ma gandesc ca imi e dor de anii trecuti cand 7 zile pe saptamana mergeam la ski in fiecare zi. Mi-e foarte dor. Dar azi nu merg la ski, merg sa ma dau cu placa :)...sa fiu placara, dupa cum zice tata. Ajungem la Sinaia la magazin la baza lui Vio, Funride, unde ma bate gandul sa iau tot ce prind si sa fug. Vio rade si imi aduce aminte ca e garda mai jos...O las pe data viitoare. Ajungem sus, o stresez pe Lua cu cateva telefoane, unde e, a plecat, vine, se duce...
Incepem in plat...frontside, backside...ma las pe calcaie, ridic varfurile...ALUNEC!!!!Nu cad!. Ma opresc, ma las pe spate ma proptesc in stanga...ma ia cu calduri si cu dureri.Ma tin un minut de ea si ma ridic...Bune si frumoase toate, numa ca ma cam doare. Vio zice sa o luam la vale.Si eu vroiam la buda si si el :)). Gand la gand cu bucurie. Am incredere in el si in mine si nu mi-e frica...Dupa principiul: daca imi place tip...incep sa tip. O las mai moale ca il surzesc pe bietul baiat. Ma ard picioarele...lipsa de miscare dupa unii. Nu neg. Mana ma enerveaza. De bucurie si de nebunie, uit. Ma asez ma sprijin in ea. Doare ca dracu. Ma ridic. Ajungem jos.Destul de repede, cred eu. Nu mi-a fost frica, nu a durut. Vio e tare! Fac si o intoarcere...daca s-a putut chema intoarcere. Vio parca a zis ca da. Deci e bine. Vine si Lua, stam povestim o luam din loc. Tura a doua. Pot singura de la juma. Nu mi-e frica. Imi place. Imi place mult. Tura a treia: fericita ca pot singura si cum nu mi-e frica de viteza ii dau mai tare...o iau in barba ca mi se agata varfurile. Pauza de aer..Trag si parca nu ajunge.Mana doare si mai rau! O luam din loc, facem o intoarcere...Vio tine, eu trag, suntem pe jos. Scuze, scuze, scuze. Ajungem jos. Stam la un ceai rosu de burta o luam din loc...Tot ce vreau e sa fac bine. Tura buna si frumoasa. Invartire reusita, ajung jos, ma uit dupa Luana, vin in cap. Mana imi moare. (Acum incerc sa o fac sa isi revina cu muuult diclofenac si cu fasa elastica stransa bine si putina miscare. Cred ca e crapata inauntru).Imi trag nasul si urcam. Decizie comuna, mergem acasa.
A fost una dintre cele mai frumoase zile. Cu ceata, lume putina, doar noi pe partie, dar frumoasa. Poze aici by Luana si Vio
Multumesc Vio!